Dictionar

cascador, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cascadeur)

1. persoană special antrenată care se substituie unui actor de film, în scenele cu acțiune periculoasă.
2. acrobat care execută serii de căzături și sărituri.
3. (fam.) persoană cu o conduită ușuratică.
 

demimondă

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. demi-monde)

1. mediu format în jurul femeilor frivole, adesea venale sau întreținute de bogați.
2. femeie cu purtări ușuratice; cochetă, demimondenă.
 

facil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. facile, lat. facilis)

1. care se poate face cu efort minim.
2. ușuratic, superficial.
 

fante

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fante)

1. (fam.; peior.) om ușuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon.
2. valet (la cărțile de joc).
 

frivol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. frivole, it. frivolo)

1. (despre oameni) care se ocupă cu lucruri neserioase; ușuratic.
2. (despre lucruri, fapte, atitudine) lipsit de seriozitate; neînsemnat.
 

frivolitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frivolité)

1. însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate.
2. (pl.) purtări, fapte ușuratice.