eradicație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. éradication)
Etimologie: (fr. éradication)
1. acțiunea de a eradica și rezultatul ei; acțiunea de a dezrădăcina, de a extirpa complet (ceva); suprimare definitivă; eradicare.
2. (în part.) eliminarea completă a unei specii de animale dăunătoare.
3. (med.) îndepărtarea completă a unui organ, tumoră, leziune et cetera; înlăturare completă a unei boli, a unei epidemii etc.
4. (conflicte etnice) exterminare sau epurare etnică.
5. (var.) (înv.) eradicațiune.