Dictionar

brigantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brigantine, it. brigantina)

1. navă ușoară cu pânze, cu două catarge.
2. velă trapezoidală arborată, legată de artimon; randă.
 

randă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. randa)

1. velă aurică arborată la catargul de la pupă.
 

spinacher

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. spinnaker)

1. velă triunghiulară cu suprafață mare, arborată de ambarcații care au vânt din pupă pentru a mări propulsia.