ascuțitură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (ascuți + -tură)
Etimologie: (ascuți + -tură)
1. operație prin care se face vârf unui obiect înțepător; ascuțire, (înv.) ascuțeală.
2. operație prin care lama unei unelte sau arme se face mai tăioasă; ascuțire, (înv.) ascuțeală.
3. (concret.) partea ascuțită a unui obiect.
4. (înv. și pop.; expr.) ~ de deal = vârf de deal.