OK
X
autoflagelare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (autoflagela)
1.
acțiunea
de
a
se
autoflagela;
autoflagelație.
2.
obținerea
excitației
(satisfacției)
sexuale
prin
biciuirea
propriului
corp.
autoflagelație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autoflagellation)
1.
faptul
de
a
se
autoflagela,
la
propriu
sau
la
figurat;
autoflagelare,
(înv.)
autoflagelațiune.
2.
tendință
excesivă
spre
autocritică.
flagelantism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Flagellantismus)
1.
perversiune,
constând
în
obținerea
satisfacției
sexuale
prin
autoflagelare;
flagelație
(2).
autobiciuire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autobiciui)
1.
faptul
de
a
se
autobiciui;
(rar)
autobiciuit.
2.
biciuire
de
către
sine
însuși.
3.
(fig.)
exces
de
autocritică;
autoflagelare.