OK
X
autocritica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. s’autocritiquer)
1.
refl.
a
se
critica
pe
sine
însuși.
autocritic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. autocritique, după rus. samokritika)
1.
adj.
bazat
pe
autocritică.
2.
s.
f.
analiză
critică
a
propriei
activități.
autoflagelație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autoflagellation)
1.
faptul
de
a
se
autoflagela,
la
propriu
sau
la
figurat;
autoflagelare,
(înv.)
autoflagelațiune.
2.
tendință
excesivă
spre
autocritică.
autobiciuire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autobiciui)
1.
faptul
de
a
se
autobiciui;
(rar)
autobiciuit.
2.
biciuire
de
către
sine
însuși.
3.
(fig.)
exces
de
autocritică;
autoflagelare.
autobiciui
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + biciui)
1.
a
se
biciui
singur.
2.
(fig.)
a
se
autocritica
într-un
mod
excesiv;
a
se
autoflagela.
autobiciuit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (autobiciui)
1.
care
se
biciuiește
pe
sine
însuși.
2.
(fig.)
care
se
autocritică
într-un
mod
excesiv;
autoflagelat.