OK
X
carbonil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carbonyle)
1.
grupare
funcțională
bivalentă,
în
moleculele
aldehidelor
și
ale
cetonelor.
2.
combinație
a
oxidului
de
carbon
cu
alte
metale
grele.
carbonilic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. carbonylic)
1.
(despre
substanțe)
care
conține
în
moleculă
gruparea
carbonil.
2.
compuși
~ci
=
denumire
generică
pentru
aldehide
și
cetone.
aldoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aldose)
1.
(chimie)
monozaharidă
având
în
moleculă
gruparea
carbonil
caracteristică
aldehidelor;
oză
cu
funcție
de
aldehidă.
carbonilic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. carbonylic)
1.
(despre
substanțe)
care
conține
în
moleculă
gruparea
carbonil.
2.
compuși
~ci
=
denumire
generică
pentru
aldehide
și
cetone.