Dictionar

cetonemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cétonémie)

1. prezența corpilor cetonici în sânge.
 

acetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétone)

1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri și vopsele etc.
 

acetonemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétonémie)

1. prezența acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge.
 

acetonurie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétonurie)

1. (med.) prezența acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniție et cetera; cetonurie.
 

acidocetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acido-cétose)

1. boală în care sunt asociate acetonemia și acidoza.
 

bromoacetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromacétone)

1. produs rezultat din acțiunea bromului asupra acetonei.
 

carbonil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbonyle)

1. grupare funcțională bivalentă, în moleculele aldehidelor și ale cetonelor.
2. combinație a oxidului de carbon cu alte metale grele.