Dictionar

eteric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. ätherische, it. eterico)

1. fluid și curat ca eterul, cu proprietățile eterului.
2. ulei ~ = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, extrasă din plante, folosită în industria parfumurilor, în farmacie etc.
3. (fig.) foarte curat.
4. subtil, inconsistent.
 

acetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétone)

1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri și vopsele etc.
 

anetol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anethol)

1. component principal al uleiului eteric din frunzele de piper și din rădăcinile unor plante.
 

anis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anis, lat. anisum)

1. plantă aromatică din familia umbeliferelor, din Orient, cu flori mici, albe, conținând ulei eteric; anason, anison.
 

cimen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cumène)

1. lichid aromatic în uleiurile eterice, izolat din diferite plante (cimbru, chimion) din rășina coniferelor și din petrol, folosit în parfumerie și ca solvent pentru lacuri.
 

coriandru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coriandre, gr. koriandron)

1. plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe sau roz, și fructe globuloase, bogate în uleiuri eterice.
 

eteriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. éthériser)

1. tr. a anestezia cu eter.
2. tr., refl. (poet.) a căpăta un caracter eteric, a deveni pur, diafan.