repertoar
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. répertoire)
Etimologie: (fr. répertoire)
1. inventar metodic (enumerare, listă, tabel etc.) în care informațiile sunt clasificate într-o ordine care facilitează găsirea acestora; (p. metonimie) suportul pentru aceste informații.
2. repertoriu.