Dictionar

COX-, COXO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cox/o/-, cf. lat. coxa)

1. „coapsă, șold”.
 

coxal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coxal)

1. care ține de coapsă, al coapsei; referitor la coapsă.
2. (anat.) os ~ = fiecare din cele două oase plate care formează scheletul șoldului; os iliac.
 

chiciu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (I. necunoscută; II. necunoscută; III. nesigură, cf. srb. kiçe)

1. I. (Banat) șold.
2. coapsă (de animal).
3. II. grind care abia a devenit aparent și pe care începe să răsară o vegetație de sălcii și arini.
4. vârful ascuțit al unui ostrov.
5. III. pădure din care se pot tăia nuiele.
 

MERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. meros „parte, coapsă, diviziune”)

1. „parte, coapsă; tăiere, secționare, diviziune”.
 

COXO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. coxa „coapsă”)

1. „coapsă, oscoxal”.