Dictionar

codificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. codificateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care codifică (2).
2. s. n. (inform.) dispozitiv care efectuează codificarea; codor.
 

decodificator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (decodifica + -tor)

1. circuit, dispozitiv al unui calculator electronic care efectuează decodificarea; decoder.
 

codor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. codeur)

1. dispozitiv care generează un cod sau care efectuează codificarea; dispozitiv pentru transformarea datelor conform unui cod; codificator.
2. (automatică) dispozitiv care urmărește poziția unei piese mecanice și transmite aceste informații în formă digitală.
 

decoder

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décodeur, engl. decoder)

1. dispozitiv care efectuează decodarea; decodificator, decodor.
 

descifrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. descifrator)

1. aparat pentru ascultarea unor porțiuni dintr-o fonogramă.
2. decodificator de adrese.