contraatac
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. contre-attaque)
Etimologie: (fr. contre-attaque)
1. atac executat de forțe în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile.
2. (sport) atac imediat, ca răspuns la un atac al adversarului; contraripostă.