OK
X
contraria
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. contrarier)
1.
a
șoca,
a
surprinde
neplăcut
pe
cineva
(în
contradicție
cu
convingerile,
așteptările,
dorința
sau
intenția
sa).
contrariant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. contrariant)
1.
care
contrariază.
2.
plictisitor,
jenant.
contrariant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. contrariant)
1.
care
contrariază.
2.
plictisitor,
jenant.
intriga
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. intriguer, it. intrigare)
1.
tr.
a
neliniști,
a
stârni
curiozitatea
cuiva;
a
contraria.
2.
intr.
a
face
intrigi;
a
unelti,
a
complota.
șoca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. choquer)
1.
a
impresiona
neplăcut;
a
contraria.
vexa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. vexer, lat. vexare)
1.
a
ofensa,
a
jigni.
2.
a
contraria.
vexant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vexant)
1.
care
vexează;
care
provoacă
durere,
care
contrariază;
vexatoriu.
vexatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vexatoire)
1.
care
vexează,
contrariază;
care
este
ofensator,
jignitor;
vexant.