Dictionar

cronometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chronomètre)

1. instrument de precizie, ceasornic, cu secundar central, cu care se măsoară timpul, până la fracțiuni de secundă.
 

contracronometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. /course/ contre la montre)

1. (sport) cursă ~ = cursă care se cronometrează pentru fiecare concurent în parte.
 

radiocronometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (radio1- + cronometru)

1. instrument pentru determinarea calității mijlocii a unui fascicul de radiație eterogenă.
 

cronometra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. chronométrer)

1. a măsura (cu cronometrul) durata unei acțiuni.
 

cronometric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chronométrique)

1. referitor la cronometrie, la măsurarea timpului.
2. care se măsoară cu cronometrul; (care ține) de cronometru.
3. care este stabilit cu mare precizie.
 

cronometrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cronometra)

1. (despre o acțiune, eveniment etc.) a cărui durată este măsurată cu cronometrul.