curtier
Parte de vorbire: s.m.
Etimologie: (fr. courtier)
Etimologie: (fr. courtier)
1. persoană a cărei profesie constă în mijlocirea contactului dintre vânzători și cumpărători, rezultând astfel o activitate de brokeraj, pentru încheierea tranzacțiilor bursiere sau comerciale; broker.
2. (prin ext.) persoană care acționează ca intermediar într-o tranzacție.