obsolescență
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (engl., fr. obsolescence)
Etimologie: (engl., fr. obsolescence)
1. declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală.
2. ~ profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific.