eforat
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. éphorat)
Etimologie: (fr. éphorat)
1. (Grecia Antică) funcția sau demnitatea fiecăruia dintre cei cinci magistrați din Sparta care exercitau o putere de control al regelui și al senatului; demnitatea de efor.
2. (prin ext.) timpul în care se exercită această magistratură.
3. colegiul eforilor; eforie.