Dictionar

ATRET-, ATRETO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atrét/o/-, cf. gr. atretos „negăurit, nestrăpuns, nepătruns”)

1. „imperforare, neperforare; negăurit, închis, astupat, neperforat”.
 

atretouretrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. atreturethria)

1. anomalie constând în imperforarea uretrei.
 

atrezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atrésie)

1. astupare, neperforare a unui orificiu sau canal natural.
 

cefalocenteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. céphalocentèse)

1. (med.) perforarea craniului la nivelul fontanelei cu ajutorul unui trocar pentru a-i reduce volumul (în caz de hidrocefalie); puncție cerebrală.
 

coleperitoneu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cholépéritoine)

1. revărsare a bilei în cavitatea peritoneală, prin perforarea căilor biliare sau ale colecistului.
 

detubare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. détubage)

1. (med.) extragere a unui tub (din laringe).
2. totalitatea operațiilor efectuate la o sondă pentru extragerea și recuperarea coloanelor de burlane folosite în procesul de forare.