Dictionar

horoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. horoscope, lat. horoscopus, gr. horoskopos)

1. tabel sinoptic cu poziția aștrilor în momentul nașterii unui copil, pe baza căruia astrologii prezic viitorul acestuia.
2. prezicere astrologică a destinului.
3. rubrică în unele publicații conținând preziceri pentru cei născuți în fiecare dintre cele 12 zodii.
 

horoscopic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. horoscopique)

1. relativ la horoscop (ex. calcul horoscopic).
 

cosmogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmogramme)

1. hartă a poziției aștrilor pe bolta cerească, în funcție de care astrologii întocmesc horoscopul.
 

genetliac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. généthliaque, gr. genethliakos)

1. care întocmea horoscopul după poziția aștrilor la nașterea cuiva.
2. făcut după reguli astrologice.
 

horoscopic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. horoscopique)

1. relativ la horoscop (ex. calcul horoscopic).