monoverb
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (it. monoverbo)
Etimologie: (it. monoverbo)
1. joc distractiv constând în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau cu figuri, sensul acestuia reieșind din poziția elementelor componente.
2. ~ cu incastru = monoverb în care, prin introducerea unui cuvânt sau a unei litere într-o imagine, rezultă un cuvânt nou.