novație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. novation, lat. novatio)
Etimologie: (fr. novation, lat. novatio)
1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi.
2. înțelegere intervenită între părțile interesate, în baza căreia are loc înlocuirea debitorului printr-o altă persoană care preia obligațiile stabilite inițial.
3. înlocuire a unui contract de comerț exterior prin altul nou.