Dictionar

marimba

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. marimba)

1. balafon; marimbafon.
 

marimbafon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. marimbaphone, germ. Marimbaphon)

1. (muzică) instrument de percuție, ca marimba, cu lame de lemn sau oțel, dispuse cromatic, și cu un tub rezonator sub fiecare lamă.
 
 

marimba

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. marimba)

1. balafon; marimbafon.
 

marimbafon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. marimbaphone, germ. Marimbaphon)

1. (muzică) instrument de percuție, ca marimba, cu lame de lemn sau oțel, dispuse cromatic, și cu un tub rezonator sub fiecare lamă.