OK
X
mândrire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (mândri)
1.
faptul
de
a
se
mândri
cu
ceva
sau
cu
cineva;
satisfacție,
fală;
fudulie,
îngâmfare.
2.
(neobișnuit)
sentiment
de
mulțumire,
de
satisfacție;
mândrie.
trufire
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (v. trufi)
1.
adoptare
a
unei
atitudini
trufașe;
fudulire,
mândrire,
(pop.
și
fam.)
înfumurare.
fălire
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (făli)
1.
acțiunea
de
a
se
făli,
de
a
se
arăta
mândru
de
cineva
sau
de
ceva;
(pop)
mândrire.
2.
faptul
de
a
se
arăta
plin
de
sine,
îngâmfat;
trufie,
înfumurare.
3.
(înv.)
preamărire,
slăvire.