fălire
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Etimologie: (făli)
Etimologie: (făli)
1. acțiunea de a se făli, de a se arăta mândru de cineva sau de ceva; (pop) mândrire.
2. faptul de a se arăta plin de sine, îngâmfat; trufie, înfumurare.
3. (înv.) preamărire, slăvire.