apeiron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. apeiron)

1. (fil.; la Anaximandru) element primar și cauză materială a lucrurilor, materie indeterminată și infinită (aerul, apa, focul și pământul).

orgolios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. orgoglioso)

1. plin de orgoliu; vanitos, mândru, trufaș.

încăpea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. incapere)

1. intr. a fi cuprins în anumite limite; a putea intra într-un spațiu; a intra.
2. (expr.) a nu-și (mai) ~ în piele de gras = a fi foarte gras.
3. (expr.) a nu-și (mai) ~ în piele de bucurie (de mândrie) = a fi foarte bucuros (mândru).
4. (expr.) nu (mai) încape (nici o) îndoială (vorbă, discuție) = se spune pentru a exprima o certitudine.
5. (expr.) a nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) = a fi nemulțumit de prezența unei persoane sau a unui lucru.
6. (fig.) a ajunge pe neașteptate (într-o situație grea).
7. (expr.) a ~ pe (sau în) mâna (sau mâinile) cuiva = a ajunge la discreția cuiva.
8. a intra cu greu.
9. tr. a fi în stare să cuprindă.

armăsar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: ([equus] admissarius)

1. cal mascul necastrat; (prin ext.) cal falnic, mândru, iute.
2. ~ tânăr = armăsăruș, armăsărel, armăsăraș.
3. (expr.) a face din țânțar ~ = a exagera.
4. (var.) (reg.) harmăsar.

fălire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (făli)

1. acțiunea de a se făli, de a se arăta mândru de cineva sau de ceva; (pop) mândrire.
2. faptul de a se arăta plin de sine, îngâmfat; trufie, înfumurare.
3. (înv.) preamărire, slăvire.