permisiune/permisie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. permission, lat. permissio)
Etimologie: (fr. permission, lat. permissio)
1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare.
2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar.
3. figură de stil prin care vorbitorul mărturisește că se află la discreția preopinentului.