Dictionar

nebeligeranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + beligeranță, cf. fr. non-belligérance)

1. situația unei națiuni care în timpul unui război sau al unui conflict armat, fără a manifesta o strictă neutralitate, se declară nebeligerantă; nonbeligeranță.
2. (antonim) beligeranță.
 

nebeligerant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + beligerant)

1. care manifestă o stare de nebeligeranță; care nu participă la un conflict; nonbeligerant.
2. (antonim) beligerant.
 

nebeligeranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + beligeranță, cf. fr. non-belligérance)

1. situația unei națiuni care în timpul unui război sau al unui conflict armat, fără a manifesta o strictă neutralitate, se declară nebeligerantă; nonbeligeranță.
2. (antonim) beligeranță.