Dictionar

nonbeligerant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. non-belligérant)

1. (țară, stat etc.) care, fără a fi neapărat neutru, nu participă militar la un conflict armat, la un război; nebeligerant.
2. (antonim) beligerant.
 

nonbeligeranță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. non-belligérance)

1. atitudine de neparticipare (provizorie) la un război.
 

beligerant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. belligérant, lat. belligerans)

1. (stat, armată etc.) care se află în stare de război.
2. (antonime) nebeligerant, nonbeligerant.
 

nebeligerant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + beligerant)

1. care manifestă o stare de nebeligeranță; care nu participă la un conflict; nonbeligerant.
2. (antonim) beligerant.
 

nebeligeranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + beligeranță, cf. fr. non-belligérance)

1. situația unei națiuni care în timpul unui război sau al unui conflict armat, fără a manifesta o strictă neutralitate, se declară nebeligerantă; nonbeligeranță.
2. (antonim) beligeranță.