nonbeligerant, -ă
Parte de vorbire: adj., s.m.
Etimologie: (fr. non-belligérant)
Etimologie: (fr. non-belligérant)
1. (țară, stat etc.) care, fără a fi neapărat neutru, nu participă militar la un conflict armat, la un război; nebeligerant.
2. (antonim) beligerant.