acreditar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (acredita + -ar)

1. (stat) în care este numit un diplomat.

beligerant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. belligérant, lat. belligerans)

1. (stat, armată) în stare de război.

caracteristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caractéristique)

1. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva.
2. s. f. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc.
3. partea întreagă a unui logaritm.
4. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru.
5. mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic.
6. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic.

centilaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. centilage)

1. (statistică) împărțirea unei distribuții statistice în o sută de clase egale ca număr; diviziune în centile.

cobeligerant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cobelligérant)

1. (stat, armată) care participă la război alături de un aliat.

colonizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colonisateur)

1. (stat, populație) care colonizează un teritoriu.