OK
X
obtuzitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (obtuz + -itate)
1.
însușirea
celui
obtuz;
lipsă
de
înțelegere,
îngustime
de
vederi;
mărginire;
obtuzie.
obtuzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. obtusion)
1.
bradipsihie
caracterizată
prin
scăderea
proceselor
de
gândire,
parafazii
și
lentoare
în
înțelegerea
întrebărilor
și
formularea
răspunsurilor;
obtuzitate.
obtuziune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. obtusion)
1.
caracterul
unei
persoane
sau
a
unei
minți
obtuze;
obtuzitate.