lentoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lenteur)

1. încetineală; (fig.) caracterul celui care nu înțelege repede.

bradifazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bradyphasie)

1. lentoare în pronunțarea cuvintelor.

obtuzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obtusion)

1. bradipsihie caracterizată prin scăderea proceselor de gândire, parafazii și lentoare în înțelegerea întrebărilor și formularea răspunsurilor; obtuzitate.

pareză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Parese)

1. repugnanță față de muncă, de efort; lentoare, nonșalanță.

affeto

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affetto)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) cu grație, tandrețe, lentoare; affettuoso.
2. (loc. adv.) con ~ = cu simțire, expresiv, cu expresie.
3. (var.) affetto.

domol, -oală

Parte de vorbire:  adj. (adesea adverbial)  
Etimologie: (din domoli)

1. care se mișcă sau se face fără grabă; care se face lent, cu lentoare; încet, potolit.
2. care are sau care se manifestă cu intensitate redusă.
3. (despre terenuri înclinate) care are pantă lină.
4. (adverbial) a o lăsa (sau a o lua) mai ~ = a proceda cu calm, a nu se pripi.
5. (antonime) abrupt, aprig, grăbit, iute.