OK
X
lentoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lenteur)
1.
încetineală;
(fig.)
caracterul
celui
care
nu
înțelege
repede.
bradifazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bradyphasie)
1.
lentoare
în
pronunțarea
cuvintelor.
obtuzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. obtusion)
1.
bradipsihie
caracterizată
prin
scăderea
proceselor
de
gândire,
parafazii
și
lentoare
în
înțelegerea
întrebărilor
și
formularea
răspunsurilor;
obtuzitate.
pareză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Parese)
1.
repugnanță
față
de
muncă,
de
efort;
lentoare,
nonșalanță.
affeto
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. affetto)
1.
(muzică)
(ca
indicație
de
execuție)
cu
grație,
tandrețe,
lentoare;
affettuoso.
2.
(loc.
adv.)
con
~
=
cu
simțire,
expresiv,
cu
expresie.
3.
(var.)
affetto.
domol, -oală
Parte de vorbire:
adj. (adesea adverbial)
Etimologie: (din domoli)
1.
care
se
mișcă
sau
se
face
fără
grabă;
care
se
face
lent,
cu
lentoare;
încet,
potolit.
2.
care
are
sau
care
se
manifestă
cu
intensitate
redusă.
3.
(despre
terenuri
înclinate)
care
are
pantă
lină.
4.
(adverbial)
a
o
lăsa
(sau
a
o
lua)
mai
~
=
a
proceda
cu
calm,
a
nu
se
pripi.
5.
(antonime)
abrupt,
aprig,
grăbit,
iute.