nemărginire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (ne- + mărginire)
Etimologie: (ne- + mărginire)
1. calitatea a ceea ce este nemărginit; imensitate, infinit.
2. (concret.) întindere fără margini.
3. (concret.) spațiu nemărginit.
4. (prin ext.) timp nelimitat.
5. (loc. adv.) (pânʼ) la ~ = la infinit.