Dictionar

oogon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oogone)

1. organ în care se formează celula reproducătoare femelă (oosfera) la talofite (alge și ciuperci); ovogon.
 

oogon

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT oogonium
2. FR oogone
3. EN oogonium
4. DE Eibildungszelle
5. RU ооrоний
6. HU oogónium, női ivarszerv, benne fejlődnek az ooszférák
 

oogonium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Oogonium, cf. it. oogonio)

1. (bot.) cavitate în care se formează oosfera la talofite (alge și ciuperci); oogon, ovogon.
 

coleochete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. gen de alge verzi cu talul discoidal, cu filamente scurte terminate cu țepi și cu oogonul în formă de butelie.
 

coronulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coronule, lat. coronula)

1. (bot.) coroană mică de elemente apendiculare.
2. celulele apicale ale oogonului.
 

gonoplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gonoplasme)

1. zonă internă a citoplasmei oogonului.
 

oospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oospore)

1. spor la alge, ciuperci și protozoare, format în oogon după fecundarea oosferei.
 

ovogon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ovogone)

1. (bot.) cavitate în care se formează oosfera, specifică talofitelor; oogon; ovogonie.
 

oangiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT oangium
2. FR oangium
3. EN oangium
4. DE Oangium
5. RU оaнrий
6. HU oangium, belső oospórákat termelő oogon, archegóniumhoz hasonló