Dictionar

protozoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protozoaires)

1. încrengătură de animale microscopice unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică.
 

autogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogamie)

1. polenizare cu polen produs în aceeași floare.
2. autofecundare la unele protozoare.
 

blefaroplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharoplaste)

1. corpuscul în citoplasmă.
2. granulă colorată din care se formează cilii și flagelii la protozoare.
 

coccidii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coccidies)

1. ordin de protozoare unicelurare, parazite, cu celule epiteliale.
 

coprozoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coprozoaires)

1. protozoare care trăiesc în medii bogate în materii organice în descompunere.
 

euglenide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. euglénidés)

1. familie de protozoare: euglena.
 

flagel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flagelle, lat. flagellum)

1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva.
2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală.
3. s. m. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție.
4. tulpină secundară, uneori floriferă.
5. ramură filiformă (la briofite).