Dictionar

partinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( rus. partiinîi)

1. care reprezintă și apără interesele unui partid, în conformitate cu spiritul, ideologia și programul acestuia.
 

apartinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după rus. беспартийный)

1. care nu este membru al niciunui partid politic; fără de partid; nepartinic.
2. care nu este susținut sau controlat de un partid politic.
3. (antonime) partinic, partidic.
 

multipartinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (multi- + partinic)

1. cu mai multe partide; multipartit, pluripartinic.
 

multipartit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. multipartite)

1. care reunește mai multe partide politice; multipartinic.
 

partidar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (partid + -ar)

1. care se bazează pe criterii partinice.
 

pluripartinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pluri- + partinic)

1. multipartinic; pluripartit.
 

pluripartit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pluri- + partid)

1. (despre un sistem politic) care admite coexistența mai multor partide; pluripartinic.