Dictionar

antipol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + pol)

1. (mat.) simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă.
 

arhonte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.
2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului.