Dictionar

conciliabul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conciliabule, lat. conciliabulum)

1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis).
2. reuniune a prelaților schismatici.
 

reverendisim

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. it. reverendissimo, fr. révérendissime)

1. titlu onorific rezervat prelaților care dețin un grad superior aceluia de reverend în ierarhia bisericească.