deținător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deţine + -/ă/tor)

1. detentor
2. cel care deține o funcție, un titlu etc.

deține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. détenir)

1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda.
2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu.
3. a ocupa o funcție, un post.
4. a lipsi pe cineva de libertate; a ține sub stare de arest.

deținut, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. détenu)

1. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări.

acționar, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. actionnaire)

1. persoană care deține acțiuni la o societate comercială.

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.

androginie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androgynie)

1. starea androginului, a celui sau a celei care deține ambele sexe; hermafroditism.
2. prezența caracterelor sexuale secundare feminine la un individ de sex masculin; pseudohermafroditism parțial la bărbați.
3. starea unei plante care se poate reproduce singură; bisexualitate.

antipapal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antipapal)

1. îndreptat împotriva papei; care se opune puterii deținute de papă.

arest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arrest, it. arresto)

1. deținere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracțiune.
2. locul acesteia; închisoare.