libertate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. liberté, lat. libertas)

1. posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință, de a face sau de a nu face o acțiune.
2. puterea pe care cetățeanul o are de a face ceea ce dorește, sub protecția legilor și în limitele acestora.
3. stare a unei persoane cu drepturi depline, care nu este în servitute; stare de independență.
4. starea celui care nu este reținut prizonier, care nu este deținut.
5. starea unui animal care nu trăiește în captivitate.
6. drept consfințit printr-o legislație, printr-o convenție; lipsă a restricțiilor.
7. (pl.) drepturi cetățenești.
8. independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină).
9. ~ individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.
10. ~ de conștiință = dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate.
11. ~ de gândire sau ~a cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii.
12. ~ de mișcare = posibilitatea persoanei de a se deplasa și de a se așeza după dorință.
13. (loc. adv.) în ~ = după bunul plac, nestingherit.
14. (expr.) a-și lua ~a să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să...
15. (expr.) a pune în ~ = a elibera din închisoare, din arest etc.

aresta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. arrestare, după fr. arrêter)

1. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține.

baroc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)

1. stil ~ (și s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârșitul Renașterii și mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea și monumentalitatea formelor, ornamentația excesivă, inventivitatea și fantezia exprimării.
2. stil de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.

captiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. captif, lat. captivus)

1. lipsit de libertate; (și s.) prizonier.
2. balon ~ = balon legat prin cabluri de sol.

captivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. captivité, lat. captivitas)

1. faptul de a fi captiv; starea unei persoane private de libertate pentru o perioadă mai mult sau mai puțin lungă.
2. situația unui prizonier de război; prizonierat.
3. (zoologie) absența libertății unui animal sălbatic, mai ales într-o grădină zoologică; stare de izolare a unor animale de mediul lor natural.
4. (antonim) libertate.

cauțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caution, lat. cautio)

1. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; garanție.
2. sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal.
3. (var.) cauție.

computare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (computa)

1. acțiunea de a computa.
2. (jur.) ~ea prevenției = scăderea din durata de executare a unei pedepse privative de libertate a timpului reținerii sau al arestării preventive.