predominant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prédominant)

1. care predomină, care prevalează; predominator.

predominant; preponderent; prevalent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT praedominans; praevalens
2. FR prédominant; prépondérant
3. EN prevalent; predominant
4. DE vorherrschend; überwiegend
5. RU доминирующий; rосподсвующий
6. HU uralkodó, túlsúlyban levő; fölényben levő, döntő; hasznot húzó, kihasználó

predominanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prédominance)

1. caracter predominant; calitatea a ceea ce predomină; superioritate, predominare, predominație.
2. (var.) (reg.) predominență.

afectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectif, lat. affectivus)

1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental.

baroc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)

1. stil ~ (și s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârșitul Renașterii și mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea și monumentalitatea formelor, ornamentația excesivă, inventivitatea și fantezia exprimării.
2. stil de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.

bazaltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basaltique)

1. care este format în întregime sau parțial din bazalt.
2. care se referă la sau care amintește de bazalt.
3. organe ~e = formațiuni vulcanice, sub formă de prisme poligonale (predominant hexagonale), care se formează prin fracturarea progresivă a rocii în timpul răcirii relativ lente a bazaltului.

cantus 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cantus)

1. melodie liniară, simplă, pentru voce sau instrument, predominantă în expresia unei compoziții muzicale.

caracteristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caractéristique)

1. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva.
2. s. f. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc.
3. partea întreagă a unui logaritm.
4. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru.
5. mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic.
6. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic.

carnivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carnivore, lat. carnivorus)

1. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag.
2. plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme.
3. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne.