OK
X
pubertate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. puberté, lat. pubertas)
1.
perioadă
între
copilărie
și
adolescență,
caracterizată
prin
maturația
funcțiilor
sexuale.
impubertate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. impuberté)
1.
stare
a
acelora
care
nu
au
atins
vârsta
ce
presupune
aptitudinea
fiziologică
pentru
căsătorie.
prepubertate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prépuberté)
1.
perioadă
care
precedă
pubertatea.
adolescent, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. adolescent, lat. adolescens)
1.
persoană
ajunsă
la
adolescență;
cineva
care
a
ajuns
la
pubertate,
dar
nu
este
încă
adult.
2.
(antonime)
adult,
bătrân,
vârstnic.
efebocrazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éphébocrasie)
1.
sindrom
care
se
manifestă
(la
pubertate)
prin
cefalee
persistentă,
cauzată
de
tulburări
endocrine.
eunucoidism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. eunuchoïdisme)
1.
insuficiență
testiculară.
2.
~
feminin
=
insuficientă
maturație
ovariană
la
pubertate.
HEBE-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. hébé-, cf. gr. hebe „pubertate, pilozitate”)
1.
„pubescent,
pubertate”.
hebefrenie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hébéphrénie)
1.
formă
clinică
a
schizofreniei
la
pubertate,
care
se
manifestă
prin
comportament
pueril,
cu
tendințe
spre
acte
antisociale.
postpuberal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (post- + puberal)
1.
(fiziologie)
succedând
pubertatea;
postpubertar.