Dictionar

salamandră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salamandre, lat. salamandra)

1. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase.
 

branhiozaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchiosaurus)

1. mic animal amfibiu fosil, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini.
 

caudat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. caudato, fr. caudé/s/)

1. prevăzut cu coadă.
2. s. n. pl. ordin de batracieni cu corpul alungit, prevăzut cu coadă: salamandra, tritonul etc.; urodele.
 

protriton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protriton)

1. amfibian din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra, care trăiește în mlaștini.
 

triton 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. triton, germ. Triton)

1. zeitate marină greacă cu bust de om și coadă de pește.
2. batracian având înfățișarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă.
3. moluscă gasteropodă marină, cu o cochilie conică, lungă.