Dictionar

amfibiu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibie)

1. adj., s. m. f. (animal, plantă) cu viață terestră și acvatică.
2. (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa și pe apă.
3. s. n. avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât și să amerizeze.
4. (și s. f.) automobil, tanc special pentru a se deplasa atât pe uscat cât și pe apă.
 

autoamfibiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. autoamfibio)

1. autovehicul de construcție specială, pentru deplasare pe uscat și pe apă.
 

amblistomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amblystoma)

1. animal amfibiu de culoare cărămizie, cu pete mari, deschise, din America de Nodr.
 

branhiozaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchiosaurus)

1. mic animal amfibiu fosil, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini.
 

focă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phoque, lat. phoca, gr. phoke)

1. mamifer amfibiu din ordinul pinipedelor, cu corpul alungit și cu picioarele înotătoare.
 

hipopotam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hippopotame)

1. pahiderm amfibiu, erbivor, mare și greoi, cu picioarele scurte, care trăiește în fluviile și lacurile din Africa ecuatorială.
2. (fam.) om masiv.
 

ondatra

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., lat. ondatra)

1. (zool.) mamifer rozător amfibiu, asemănător cu șobolanul, care trăiește în preajma apelor; bizam, guzgan-de-mosc.
 

proteu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. protée, lat. proteus)

1. animal amfibiu, în apele din regiunile carstice din sud-estul Europei, cu pielea albă și cu branhiile externe care se mențin și la adult.
2. bacterie bastonaș, polimorfă, în produsele de putrefacție animală.
3. om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit caracterul, părerile, atitudinile.