Dictionar

scurtcircuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. court-circuit)

1. legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unei rețele sau instalații ce au o rezistență foarte mică.
2. întrerupere accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație.
 

scurtcircuita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. court-circuiter)

1. a (se) realiza un scurtcircuit.
 

reanclanșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réenclencher)

1. a realiza o restabilire automată rapidă a alimentării unui circuit întrerupt prin scurtcircuitare.
 

scurtcircuita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. court-circuiter)

1. a (se) realiza un scurtcircuit.