Dictionar

sinciput

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. sinciput)

1. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex.
2. bregmă.
 

sincipital, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sincipital)

1. care ține de sinciput.
 

vertex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. vertex)

1. sinciput.
2. punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice.
3. punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine.
4. punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon în emisfera nordică, de la care acesta își schimbă direcția.