Dictionar

vestic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. westisch)

1. de apus, apusean, occidental.
 

vestic; apusean; occidental

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT occidentalis
2. FR occidental
3. EN western
4. DE westlich; abendländisch
5. RU зaпaдный
6. HU nyugati
 

finez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. finnois)

1. (locuitor) din extremitatea nord-vestică a Rusiei europene și mai ales din Finlanda.
2. (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finezi; limbă finică.
 

occidental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. occidental, lat. occidentalis)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Occident; apusean, vestic.
2. adj. caracteristic apusului Europei.
 

romanșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. romanche)

1. ramura vestică a limbii retoromane.
 

vertex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. vertex)

1. sinciput.
2. punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice.
3. punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine.
4. punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon în emisfera nordică, de la care acesta își schimbă direcția.
 

zendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zend)

1. limbă veche iraniană, din care derivă vechea persană și (zend-)avestica.