OK
X
stricățesc, -ească
Parte de vorbire:
s.m.f. (reg. și fam.)
Etimologie: (stricăți)
1.
persoană
tânără
căreia
îi
place
viața
ușoară.
sulfurat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. sulfuré)
1.
combinat
cu
sulf.
2.
hidrogen
~
=
gaz
incolor,
toxic,
cu
miros
de
ouă
stricate;
acid
sulfuric.
avariat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (avaria)
1.
care
a
suferit
o
avarie;
care
este
deteriorat.
2.
(marină)
califică
mărfurile
stricate
pe
o
navă
în
timpul
unei
călătorii.
3.
(pentru
alimente)
care
prezintă
semne
de
putrefacție;
care
este
impropriu
consumului.
hârbărie
Parte de vorbire:
s.f. sg. (popular)
Etimologie: (hârb + -ărie)
1.
mulțime
de
hârburi,
de
lucruri
stricate.