Dictionar

terebră

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (lat. terebra)

1. (antic.) mașină de război asemănătoare cu berbecele, folosită în asedii pentru străpungerea sau dărâmarea zidurilor.
 

terebrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. térébrant)

1. (despre fenomene fiziologice sau patologice) care pătrunde în adâncime; care tinde să pătrundă adânc în țesuturi; pătrunzător.
 

terebrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. térébration)

1. acțiunea de a găuri cu un sfredel; perforație, sfredelire, găurire.
2. (tehnol.) acțiunea de perforare a unui copac pentru a extrage guma, rășina etc.
3. (var.) terebrațiune.
 

terebratulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. térèbratule)

1. (zool.) animal brahiopod marin, cu cochilia ovală și netedă, abundent în era secundară și răspândit și astăzi în toate mările.
 

terebrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. térébration)

1. acțiunea de a găuri cu un sfredel; perforație, sfredelire, găurire.
2. (tehnol.) acțiunea de perforare a unui copac pentru a extrage guma, rășina etc.
3. (var.) terebrațiune.
 

perforat; găurit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT perforatus; pertusus; pervius; terebratus
2. FR perforé; pertus; troué; percé
3. EN perforate; pertuse; pertusate; fenestrate; pierced
4. DE durchbohrt; durchlöchert; perforiert
5. RU продырявленный; перфорировaнный; прободaющий; пронзённый
6. HU likacsos, átlyukasztott